Ehsan Ghaem Maghami e Utente:Carloffio/Prova2: differenze tra le pagine
(Differenze fra le pagine)
Contenuto cancellato Contenuto aggiunto
m Bot: aggiungo template {{Collegamenti esterni}} (ref) |
|||
Riga 1:
{{Partito politico
|colore = lightblue
|nome = Partito Alleanza Civica
|nome2= Partidul Alianța Civică
|
|leader =
|
*[[Nicolae Manolescu]]<br /><small>(1991-1998)</small>
|segretario =
|vicepresidente =
|
|
|
|stato = ROU
|fondazione = 1 agosto [[1991]]
|dissoluzione = 28 marzo [[1998]]
| confluito in =[[Partito Nazionale Liberale (Romania)|Partito Nazionale Liberale]]
|sede =
| abbreviazione = PAC
|coalizione = 
*[[Convenzione Democratica Romena]]<br /><small>(1991-1995)</small>
*[[Alleanza Nazionale Liberale]]<br /><small>(1996)</small>
|ideologia = [[Liberalismo conservatore]]<br />[[Liberismo]]
|internazionale =
|collocazione = [[Centro-destra]]
|partito=
|partito europeo =
|gruppo parlamentare europeo =
|seggi1 = {{Seggi|13|341|lightblue}}<small>([[Elezioni parlamentari in Romania del 1992|1992]])</small>
|seggi2 = {{Seggi|7|143|lightblue}}<small>([[Elezioni parlamentari in Romania del 1992|1992]])</small>
|seggi3 =
|seggi4 =
|testata =
|giovanile =
|iscritti =
|anno iscritti =
|colori =
|sito =
}}
Il '''Partito Alleanza Civica''' (in [[Lingua rumena|romeno]]: ''Partidul Alianța Civică'', '''PAC''') è stato un [[partito politico]] [[Romania|romeno]] di orientamento [[liberalismo|liberale]] nato nel [[1991]] sulle istanze dell'[[Alleanza Civica|omonima]] [[organizzazione non governativa]].
Presente in parlamento nel corso della [[legislatura 1992-1996 della Romania]], nel [[1998]] confluì nel [[Partito Nazionale Liberale (Romania)|Partito Nazionale Liberale]]
Între anii 1990 - 1996 Alianța Civică a jucat un rol important în democratizarea societății românești organizând numeroase acțiuni civice ca de pildă seminarii, demonstrații, etc. Deși nu a fost un partid politic și nu a candidat vreodată ca entitate separată în alegeri, numeroși membri ai Alianței Civice au fost propulsați în diferite funcții în stat și în administrațiile locale ca parte din decizia organizației de a se implica activ în viața politică din România. Printre ei se numără și Emil Constantinescu ales președinte al României în anul 1996
==Storia==
===Contesto politico e nascita di Alleanza Civica===
In seguito alla [[rivoluzione romena del 1989]] che rovesciò il regime di [[Nicolae Ceaușescu]] il potere fu assunto ad interim da un governo provvisorio (il [[Consiglio del Fronte di Salvezza Nazionale]], CFSN) costituito principalmente da ex membri del [[Partito Comunista Rumeno|Partito Comunista Romeno]] (PCR) che, nel febbraio 1990, formarono il partito del [[Fronte di Salvezza Nazionale (Romania)|Fronte di Salvezza Nazionale]] (FSN), grande gruppo politico che, guidato da [[Ion Iliescu]], dominò la presenza nelle istituzioni e i mezzi di informazione nel primo periodo di transizione alla democrazia. Il FSN vinse con una [[maggioranza bulgara]] le [[Elezioni parlamentari in Romania del 1990|prime elezioni]] celebratesi dopo la caduta della dittatura nel maggio 1990, mentre in parlamento i maggiori partiti liberali e di centro-destra [[Partito Nazionale Liberale (Romania)|Partito Nazionale Liberale]] (PNL) e [[Partito Nazionale Contadino Cristiano Democratico]] (PNȚCD) rappresentavano delle forze di opposizione minoritarie.
A fronte della debolezza dei partiti politici, diversi gruppi di intellettuali liberali ed [[Europeismo|europeisti]] che si opponevano alla struttura del FSN di Iliescu, ritenuta corrotta e vicina alla [[nomenklatura]] di stampo sovietico, gettarono le basi per un'[[organizzazione non governativa]] con il fine di sostenere l'integrazione europea ed un più netto processo di democratizzazione della Romania<ref name="dg24">{{cita web|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019|data=15 novembre 2015|editore=Digi 24|titolo= 1990, ANUL 0. Cum s-a format Alianța Civică, cea mai mare organizație neguvernamentală din România |url=https://www.digi24.ro/special/campanii-digi24/1990-anul-0/1990-anul-0-cum-s-a-format-alianta-civica-cea-mai-mare-organizatie-neguvernamentala-din-romania-457721}}</ref>. Il 7 novembre 1990, quindi, vide la luce Alleanza Civica (''Alianța Civică'', AC), tra i cui più attivi membri fondatori figuravano [[Ana Blandiana]], [[Romulus Rusan]]<ref name="ziasi">{{cita web|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019|data=8 gennaio 2016|autore=Alexandru Călinescu|editore=Ziarul de Iași|titolo=Alianţa Civică şi istoria noastră recentă|url=https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/alianta-civica-si-istoria-noastra-recenta--115558.html}}</ref>. Numerosi suoi militanti avevano partecipato alle ampie manifestazioni antigovernative svoltesi nel corso del 1990, alla [[golaniada]] e alle proteste anticomuniste per l'applicazione della [[Proclamazione di Timișoara]]<ref name="dg24"/>. In assenza di un permesso ufficiale da parte delle istituzioni, la prima sede ufficiosa dell'associazione fu la casa di Remus Mistreanu, in Strada Eremia Grigorescu 10 a [[Bucarest]]<ref name="uniti"/>. Tra gli obiettivi principali dei fondatori vi era quello di fronteggiare la riproposizione di strutture totalitariste e della polizia politica, che rischiavano di ripresentarsi malgrado la rivoluzione<ref name="jn2010">{{cita web|url=https://jurnalul.antena3.ro/jurnalul-national/jurnalul-national/alianta-civica-nucleul-societatii-civile-din-romania-558977.html|titolo=Alianţa Civică, nucleul "societăţii civile" din România|autore=Florin Mihai|editore=Jurnalul Național|data=5 novembre 2010|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019}}</ref>.
Alleanza Civica si autodefiniva un gruppo di «cooperazione tra tutte le energie sociali che sostengono i valori della fiducia, dell'umanesimo e della democrazia»<ref name="ib2014" />. Questa riuniva diverse organizzazioni minori: il Gruppo per il dialogo sociale (''Grupul de Dialog Social'', GDS), l'Associazione 15 novembre di Brașov (''Asociația 15 Noiembrie Brașov''), la Solidarietà Universitaria (''Solidaritatea Universitară''), la Società Timișoara (''Societatea Timișoara''), la Società Agora di Iași (''Societatea Agora Iași''), il Gruppo indipendente per la democrazia (''Grupul Independent pentru Democrație''), l'Associazione Pro-Democrazia (''Asociația Pro-Democrația'') e oltre 200 intellettuali indipendenti<ref name="ib2014" />. Alleanza Civica presentò il proprio documento programmatico, la «Dichiarazione di principi», a firma dei 216 membri fondatori{{#tag:ref|Tra i 216 membri fondatori figuravano l'attivista [[Doina Cornea]], gli scrittori [[Constantin Abăluță]], [[Gabriela Adameșteanu]], [[Liviu Antonesei]], [[Cezar Baltag]], [[Adriana Bittel]], [[Ana Blandiana]], [[Denisa Comănescu]], [[Gabriel Dimisianu]], [[Ștefan Augustin Doinaș]], [[Bedros Horasangian]], [[Florin Iaru]], [[Gabriel Liiceanu]], [[Mircea Mihăieș]], [[Alexandru Paleologu]], [[Romulus Rusan]], [[Doina Uricariu]] e [[Daniel Vighi]], i giornalisti [[Vartan Arachelian]], [[Petre Mihai Băcanu]], [[Ioan T. Morar]] e [[Anton Uncu]], il pittore [[Horia Bernea]], gli scultori [[Mihai Buculei]], [[Vasile Gorduz]] e [[Silvia Radu]], gli attori [[Mircea Diaconu]], [[Mariana Mihuț]], [[Victor Rebengiuc]] e [[Tora Vasilescu]], i registi [[Stere Gulea]] e [[Lucian Pintilie]], il compositore [[Horia Moculescu]], i docenti dell'[[Università di Bucarest]] [[Livius Ciocârlie]], [[Emil Constantinescu]], [[Mihai Dragomirescu]], [[Nicolae Manolescu]], [[Mircea Spătaru]], l'ingegnere [[Dumitru Iuga]], il presidente della lega degli studenti dell'Università di Bucarest [[Marian Munteanu]]. Tra le pubblicazioni che sostennero Alleanza Civica vi furono, oltre a ''România liberă'', ''Contrapunct'', ''Cuvîntul'', ''Orizont'', ''Transilvania'' e ''Vatra''<ref name="jn2010"/>.|name="membri"}} sulle pagine di ''România liberă'' del 7 novembre 1990. Il documento, che lanciò lo slogan «Non possiamo riuscire se non insieme!» («''Nu putem reuși decât împreună!''»), aveva tra i propri punti cardine l'affermazione del ruolo della società civile, la riconquista dei valori morali sostenuti nel corso della rivoluzione del 1989, la democratizzazione reale della vita politica e sociale, la realizzazione di riforme radicali della società e dell'economia, unitamente all'introduzione di misure di protezione sociale, il ristabilimento del diritto alla proprietà privata e il conseguimento di valori prettamente europei<ref name="uniti" /><ref name="ib2014" />.
===Manifestazioni e organizzazione di Alleanza Civica===
Il primo evento cui partecipò Alleanza Civica avvenne per la celebrazione dei tre anni dalla [[Ribellione di Brașov|ribellione anticomunista di Brașov]], il 15 novembre 1990, che portò un piazza a Bucarest 500.000 persone<ref name="dg24"/>. Il primo meeting commemorativo organizzato dall'associazione, il 21 dicembre 1990, rivendicando i valori della rivoluzione<ref name="uniti"/>
Tra il 13 e il 15 dicembre 1990 fu organizzata all'[[Ateneo rumeno]] di Bucarest la prima conferenza nazionale di Alleanza Civica, nel corso del quale vennero eletti gli organi dirigenti: il Consiglio direzionale (Consiliul director) composto da 27 membri, e il Comitato di coordinamento (Comitetul de coordonare), composto da 11 membri del Consiglio direzionale. La conferenza approvò anche i 25 punti della Carta di Alleanza Civica (''Carta Alianței Civice'') e lanciò un appello a tutte le forze politiche e sociali al fine di risolvere la crisi morale con elezioni anticipate e la formazione di un governo di solidarietà nazionale<ref name="ib2014" />. Gli 11 membri del Comitato di coordinamento erano Marian Munteanu, Petre Mihai Băcanu (direttore di România liberă), Iulian Cornățeanu, Mircea Diaconu, Gabriel Andreescu, Dumitru Iuga, Ana Blandiana, Mihai Șora (fondatore del GDS e ministro dell'istruzione), George Șerban, Stelian Tănase e Nicolae Manolescu. La presidenza sarebbe stata rivestita a rotazione da ognuno di loro<ref name="ib2014" />
AC urma să-şi difuzeze scopurile prin întruniri, mitinguri, marşuri, demonstraţii, simpozioane<ref name="jn2010" />
memorial e appoggio consiglio europeo del segretario generale Catherine Lalumière nel 1993<ref name="rri17">{{cita web|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019|data=18 settembre 2017|autore=Steliu Lambru|editore=Radio România International|titolo=Alianţa Civică|url=https://www.rri.ro/ro_ro/alianta_civica-2569158}}</ref>
Il primo presidente fu Marian Munteanu, presidente della Lega degli studenti dell'[[Università di Bucarest]], che in quel momento era in sciopero della fame dopo la liberazione dal carcere di Jilava, dopo il suo arresto nel corso della [[mineriada del giugno 1990]]<ref name="uniti">{{cita web|url=https://www.unitischimbam.ro/alianta-civica/|titolo=Alianţa Civică (7 noiembrie 1990)|editore=|data=7 novembre 2018|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019}}</ref>
18 decembrie: şase membri ai conducerii nou alese a A.C. au o întâlnire la Palatul Cotroceni cu preşedintele Iliescu (Marian Munteanu, P.M. Băcanu, N. Manolescu, Al. Popovici, Stelian Tănase, Mircea Sevaciuc). Prima şi ultima întâlnire A.C. - Iliescu este dominată de locvacitatea preşedintelui.<ref name="acstoria"/>
Munteanu rimase alla guida dell'associazione solamente un mese per via di attriti con i membri del Consiglio direzionale, dominato da esponenti del GDS, e lasciò Alleanza Civica<ref name="munteanu1">{{cita news|autore=Florin Gabriel Mărculescu|titolo=Conferința de presă a Alianței Civice|editore=România liberă|data=18 dicembre 1990|lingua=ro}}</ref><ref name="munteanu2">{{cita news|titolo=Marian Munteanu și-a depus demisia din funcția de președinte al Alianței Civice|editore=Evenimentul|data=28 dicembre 1990|lingua=ro}}</ref>
La posizione del governo contro gli scioperi e gli eventi organizzati da AC era di condanna, mentre il FSN bollava AC di estremismo<ref name="ziasi"/><ref name="uniti"/>
Tra gli altri presidenti vi furono [[Ana Blandiana]] e [[Șerban Rădulescu-Zoner]]
Publicarea in extenso a unor luări de cuvânt de la congresul Alianţei din 2000 arată că Emil Constantinescu ajunsese într-un punct în care nici nu mai accepta dialogul<ref name="ziasi"/>.
Alianța Civică este o asociație cu caracter civic, militând pentru consolidarea societății civile și a statului de drept, cea mai largă organizație de acest tip din România. Alianța Civică s-a constituit la data de 6 noiembrie 1990, prin cooperarea principalelor asociații civice de la acea dată și ca urmare a adeziunii publice a 216 personalități ale lumii culturale, artistice, științifice și tehnice din România.<ref name="acstoria">{{cita web|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019|editore=Alleanza Civica|titolo=Sito Ufficiale di Alleanza Civica|url=http://www.aliantacivica.ro/|urlarchivio=https://web.archive.org/web/20060206220753/http://www.aliantacivica.ro/|urlmorto=sì}}</ref>
Alianța Civică are astăzi filiale și subfiliale în București și în 36 de județe ale țării. Congresul Alianței Civice stabilește periodic strategia acestei organizații și alege noua conducere. Reprezentanții filialelor și 27 de membri aleși prin vot de către Congres formează Consiliul Director Național. Acesta se convoacă trimestrial, pentru a analiza activitatea Alianței Civice și a Comitetului Național de Coordonare, ultimul fiind organismul de conducere executiv.
Principalele obiective ale Alianței Civice, enunțate în statut, sunt următoarele:
- militează pentru realizarea societății civile și a statului de drept;
- apără drepturile fundamentale ale omului;
- sprijină instaurarea unui climat de toleranță și de încredere între cetățeni, în particular între diferitele grupări etnice și religioase;
- luptă pentru cunoașterea și răspândirea adevărului în viața publică a țării;
- organizează și desfășoară programe de educație civică;
- militează pentru integrarea țării în structurile euro-atlantice;
- acționează pentru promovarea valorilor și pentru eliminarea corupției din viața politică a țării;
- contribuie la restabilirea legăturilor dintre exilul românesc și țară
- acționează pentru sprijinirea categoriilor defavorizate.
nel febbraio 1991 Mihai Șora assume la presidenza
nell'aprile 1991 Ioan Mănucu
<ref name="acstoria"/>
mai: La propunerea filialei Timiş a A.C. şi a altor membri fondatori, la Sibiu are loc o reuniune în cadrul căreia se formează un grup de iniţiativă în vederea creării unui organism politic al Alianţei Civice. Crearea acestui organism politic (sau partid) era cerută de apropierea datei alegerilor locale şi generale. A.C. era hotărâtă să împrumute acestui partid aura sa, determinând crearea unei Opoziţii unite, alături de P.N.|.C.D., P.N.L. şi P.S.D.R.
mai - iulie: Elaborarea statutului A.C.- o.p. (“Alianţa Civică - organismul politic”), formaţiune care prevedea colaborarea în continuare cu Alianţa Civică, precum şi un vicepreşedinte comun (pentru menţinerea comunicării). Alegerea conducerii organismului politic urma să se facă, până la următorul congres, exclusiv din rândul membrilor A.C. (pentru a evita infiltrările). Programul organismului politic urma să continue linia teoretică din documentele fundamentale ale Alianţei Civice.
2 iulie: Îşi începe apariţia Alianţa Civică, publicaţie scrisă de cititori, cu apariţie la început cotidiană, apoi, din vara lui 1992, săptămânală. În septembrie 1992, revista îşi va înceta apariţia din motive financiare. Va apărea, în schimb, Agenda Alianţei Civice.
5 - 7 iulie: Congresul 1 al Alianţei Civice. Chiar la începutul congresului, Nicolae Manolescu declară formarea P.A.C. drept “un moment istoric”. Unii delegaţi propun transformarea A.C. în întregime în partid. Adepţii independenţei totale a partidului cer ca listele pentru conducerea A.C. şi P.A.C. să fie total deosebite, astfel că înţelegerea privind un vicepreşedinte comun este încălcată. Se menţine însă, în programul noului partid, ideea continuării liniei teoretice a A.C.
Pentru înfiinţarea partidului au votat 81% dintre delegaţi, dar numai 18% s-au declarat dornici să intre în partid. Ca urmare, P.A.C. a rămas deschis primirii de membri şi din afara Alianţei Civice. O parte dintre membrii fondatori şi-au dat demisia din A.C., ca protest împotriva creării unui partid cu nume asemănător.
În urma votului secret, preşedinte al A.C. a fost aleasă Ana Blandiana, iar vicepreşedinţi Emil Constantinescu, Petre Mihai Băcanu şi Mircea Diaconu. Secretar - Valerian Stan.
La P.A.C., preşedinte a fost ales Nicolae Manolescu, secondat de Stelian Tănase, Al. Popovici, Nicolae Constantinescu.
A.C. participă la crearea Convenţiei Democratice din România, rezultată din unirea partidelor din C.N.I.D. şi a formaţiunilor civice din F.D.A.T. Obiectivele noii coaliţii sunt unitatea Opoziţiei şi candidatura pe liste electorale comune
19 20 dicembre 1992Congresul 2 al Alianţei Civice, ţinut la Bucureşti.
Propunere ca P.A.C. să îşi schimbe numele şi să îi sancţioneze pe cei vinovaţi de ruptura cu A.C.
P.A.C. este chemat la dialog, dar în ziua fixată (11 ianuarie 1993) se vor prezenta doar membri de rangul doi din conducere.
La Congres se anunţă pentru prima dată că Ilie Ilaşcu a fost arestat în vară la Tiraspol şi se face un apel pentru eliberarea sa.
De asemenea, Congresul cere adevărul despre revoluţie, într-un Apel pentru Adevăr ce va fi trimis autorităţilor şi presei.
Pe un ger de -11°C rulează în premieră, în Piaţa Universităţii, filmul Videogramele unei revoluţii de Andrei Ujică şi Farouk Kadoumi, cuprinzând filmări inedite din revoluţia română.
Preşedinte al Alianţei Civice este ales Gabriel Andreescu, vicepreşedinţi Petre Mihai Băcanu, Gheorghe Ceauşescu, N. Prelipceanu, Valerian Stan şi Laurenţiu Ulici.
gennaio 1992 P.A.C. anunţă, unilateral, pe Nicolae Manolescu drept candidat unic al C.D.R. pentru alegerile prezidenţiale 1992
maggio 1993 in Sala Mare a Casei Universitarilor, Ana Blandiana anunţă susţinerea de către A.C. a candidaturii la alegerile prezidenţiale a profesorului Emil Constantinescu, vicepreşedinte al A.C., rector al Universităţii Bucureşti şi “rector al rectorilor” din România, propus şi de Solidaritatea Universitară. Reacţie vehementă a P.A.C., care susţine că Alianţa Civică nu are dreptul să propună un candidat şi că ar fi obligată să susţină candidatul P.A.C. P.A.C. cere printr-o circulară filialelor A.C. (!) să nu-l susţină pe Emil Constantinescu, eludând faptul că A.C. este o organizaţie independentă şi că P.A.C. i-a refuzat, din clipa creării sale, orice legătură organizatorică. 27 iunie 1992: Un colegiu compus din 67 de electori (câte cinci din formaţiunile membre ale Comitetului Executiv şi câte două din celelalte) alege după 4 tururi de scrutin pe Emil Constantinescu drept candidat unic al C.D.R. pentru alegerile prezidenţiale
<ref name="acstoria"/>
octombrie - noiembrie: Perioadă de conflicte puternice în C.D.R., unde P.A.C. acuză felul cum s-a făcut campania electorală şi cere imperativ lui Corneliu Coposu să cedeze altcuiva locul la preşedinţia C.D.R. Corneliu Coposu demisionează, propunându-l pe Emil Constantinescu, iar P.A.C. şi P.L. 93 îi cer acestuia din urmă, în schimbul acordului, să demisioneze din toate structurile A.C. (unde era vicepreşedinte), pentru a-şi “păstra neutralitatea”.
Alianţa Civică declară că prima zi de după alegeri trebuie să fie şi prima zi a viitoarei campanii electorale, reluând cu o şi mai mare intensitate “Dialogurile Alianţei Civice”.
<ref name="acstoria"/>
29 ianuarie 1993: Plecată pentru şase luni într-un stagiu de schimburi culturale în Germania, Ana Blandiana propune Consiliului Europei realizarea, la Sighet, a unui Memorial al Victimelor Comunismului. Programul educaţional de lungă durată preia, astfel, şi o dimensiune istorică. Consiliul Europei oferă Memorialului de la Sighet egida sa, comisiile sale de experţi alcătuind un raport oficial, care va fi publicat. După numeroase greutăţi, Memorialul va fi inaugurat la 20 iunie 1997, organizarea sa fiind pe parcurs preluată de Fundaţia Academia Civică. Fondurile au fost strânse în majoritate de la românii din occident, sponsori principali fiind dl. Mişu Cârciog şi dna Margaret Holmes din Londra. În afara lucrărilor de restaurare şi amenajare a fostei închisori (estimate la 1,5 milioane dolari), la Sighet se desfăşoară periodic simpozioane de istorie şi se editează cărţi despre istoria noastră din ultimii 50 de ani.
<ref name="acstoria"/><ref name="vieru"/>
1 decembrie 1993: în Piaţa Palatului, miting C.D.R. aniversând 75 de ani de la Marea Unire, organizat de Alianţa Civică (replică la “fotografia de familie” făcută în ajun, la Cotroceni, de partidele de la putere). Participă zeci de mii de persoane, în ciuda gerului
<ref name="acstoria"/>
11 - 12 decembrie 1993: Congresul 3 al Alianţei Civice, ţinut la Alba Iulia, cere reorganizarea filialelor A.C. şi o mai bună organizare a Convenţiei Democratice, care nu are structuri în teritoriu. Ca preşedinte al Alianţei Civice este aleasă Ana Blandiana, care însă cere ca, în spiritul colegialităţii, această funcţie să fie ocupată prin rotaţie, din şase în şase luni, de vicepreşedinţii aleşi. Astfel, până la următorul Congres, vor mai fi preşedinţi, pentru câte şase luni, Petre Mihai Băcanu, N. Prelipceanu, Valerian Stan şi din nou Ana Blandiana.
<ref name="acstoria"/>
21 aprilie 1994: Ia fiinţă Fundaţia Academia Civică, având ca principal scop crearea Memorialului de la Sighet (preşedinte al fundaţiei - Ana Blandiana). Memorialul este luat de Consiliul Europei sub egida sa.
<ref name="acstoria"/>
13 martie 1994: Demersuri pentru obţinerea unui sediu (din noiembrie 1990, Alianţa Civică a funcţionat în sedii subînchiriate). Abia în iarna anului 1995 A.C. va avea un sediu, cel actual, din Piaţa Amzei.
<ref name="acstoria"/>
de-a lungul întregului an 1994, în afara activităţii proprii, A.C. se implică în activitatea C.D.R., pentru a menţine unitatea acesteia, periclitată de tendinţa centrifugală a P.A.C., P.L. 93 şi P.S.D.R., manifestată mai mult prin declaraţii în conferinţele de presă, decât printr-un program coerent. Acestea cer modificări ale protocolului de funcţionare al C.D.R., candidaturi pe liste separate, conducere prin rotaţie a Convenţiei. Alianţa Civică cere, dimpotrivă, liste unice, grup parlamentar unic şi buna organizare a alegerilor (grile de valoare pentru candidaţi, votarea din timp a legii partidelor şi a legii electorale), precum şi o conferinţă pe ţară a C.D.R. Toate aceste propuneri au fost cuprinse într-un document predat la 18 iulie Comitetului Executiv al C.D.R., dar ele nu sunt luate în considerare pentru că activitatea din Convenţie este blocată de discuţii sterile
<ref name="acstoria"/>
24 - 25 februarie 1996: Congresul 4 al Alianţei Civice, în care se discută strategia pentru viitoarele alegeri. Preşedinte ales - Petre Mihai Băcanu; vicepreşedinţi: Ana Blandiana, Romulus Rusan, Valerian Stan, Nicolae Prelipceanu, Gheorghe Ceauşescu, Dorana Coşoveanu. Între membrii Comitetului de Coordonare se numără şi Victor Ciorbea, viitorul prim-ministru al României. Schimbarea preşedintelui AC se va face, în continuare, din 6 în 6 luni, prin rotaţie.
<ref name="acstoria"/>
martie - aprilie - mai 1996: Alianţa Civică se implică în organizarea campaniei electorale la Bucureşti şi în toate judeţele. În Capitală, A.C. îl propune pentru candidatura la funcţia de primar general pe Victor Ciorbea. Totodată, membri ai conducerii A.C. se deplasează în judeţele Cluj, Sălaj, Satu Mare şi Bistriţa-Năsăud pentru susţinerea candidaţilor C.D.R. Alegerile locale sunt câştigate în majoritatea oraşelor mari şi mijlocii de C.D.R.
în cursul verii şi toamnei 1996: Alianţa Civică îi susţine, într-o campanie electorală non-stop, pe candidaţii Convenţiei Democrate şi pe candidatul unic C.D.R. la preşedinţie, Emil Constantinescu, prin întocmirea şi difuzarea materialului electoral, prin emisiuni televizate şi prin parcurgerea a numeroase sate şi oraşe, unde au loc discuţii cu alegătorii. În august, Alianţa Civică propune Convenţiei Democrate programul intitulat Reforma clasei politice şi a administraţiei, care cuprinde angajamente privind introducerea criteriilor morale în întreaga activitate de după alegeri.
1 martie 1997: Consiliul Director Naţional al Alianţei Civice, în prima sa reuniune de după formarea guvernului condus de Victor Ciorbea, îşi declară susţinerea deplină. S-a pus însă şi întrebarea dacă A.C. îşi mai menţine statutul de membru C.D.R. sau se retrage din această coaliţie, întrucât prin victoria în alegerile din 1996 şi-a îndeplinit obiectivul politic, pe termen scurt, fixat la înfiinţare: unirea forţelor democratice şi aducerea lor la putere. Discuţiile despre oportunitatea prezenţei în C.D.R. au continuat, fiind legate mai ales de faptul că, din păcate, C.D.R. nu mai funcţiona nici la centru, nici în teritoriu, deciziile fiind luate direct de Consiliul de Coordonare Politică ( Co. Co. Po.) al Coaliţiei (Alianţa Civică aflând de aceste decizii din ziare). S-a decis ca A.C. să-şi accentueze activităţile civice, care au continuat din 1990 fără încetare, dar au fost oarecum estompate în imaginea publică de lupta pentru unitatea C.D.R. şi de cele două campanii de alegeri. În declaraţia finală se precizează că activitatea A.C. se va desfăşura pe trei planuri: educaţie civică, asistenţă civică şi atitudine civică. Ca interfaţă între societatea civilă şi autorităţi, A.C. a organizat în termen scurt o serie de importante întâlniri publice.
nel corso del 1997 più volte unii dintre participanţi cer din nou retragerea Alianţei Civice din C.D.R., motivându-şi poziţia prin inexistenţa structurilor organizatorice şi de comunicare ale acestei coaliţii, în perioada de după alegeri, când, intrând într-o coaliţie nouă, de guvernare, “partidele au rupt relaţiile de fond cu celelalte formaţiuni”. Alţi participanţi au propus ca Alianţa Civică să încerce să forţeze din interior funcţionarea Convenţiei Democrate
29 - 30 noiembrie 1997: Are loc Congresul 5 al Alianţei Civice. Se decide ca rămânerea AC în CDR să fie condiţionată de reorganizarea şi reactivarea acesteia din urmă. Alianţa Civică înaintează conducerii CDR un număr de propuneri pentru reorganizarea structurilor funcţionale şi de comunicare, la nivel naţional şi teritorial, ale Convenţiei. Prin modificarea Statutului Alianţei, s-a renunţat la sistemul de rotare a preşedintelui, introducându-se în schimb şi funcţia de preşedinte executiv.
Congresul a ales Consiliul Naţional, iar acesta - următoarea conducere executivă: preşedinte - Ana Blandiana; preşedinte executiv - Valerian Stan; vicepreşedinţi - Romulus Rusan, Petre Mihai Băcanu, Lucia Hossu - Longin.
14 - 15 martie 1998: Are loc întrunirea Consiliului Naţional Director al Alianţei Civice. Participanţii, după ce au transmis Consiliului nemulţumirile celor pe care îi reprezintă în legătură cu criza guvernamentală, au adoptat o declaraţie de sprijinire a guvernului condus de Victor Ciorbea, considerând repetatele cereri de demitere a acestuia o diversiune politicianistă declanşată de unii lideri ai PD, în scopuri personale şi electorale
31 martie 1998: într-o declaraţie trimisă presei, Alianţa Civică îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care, eludând procedurile parlamentare, partidele Convenţiei Democrate şi preşedintele României l-au împins pe Victor Ciorbea spre o demisie care, în mod evident, nu rezolvă criza, dar reprezintă o înfrângere a principiilor pentru care s-a votat în 1996.
6 aprilie 1998: Din cauza neluării în discuţie a propunerilor făcute pentru reactivarea CDR, Comitetul Naţional de Coordonare a decis autosuspendarea AC din Convenţia Democratică.
18 iulie 1999: La Tulcea are loc reuniunea Consiliului Naţional Director al Alianţei Civice. În declaraţia finală se arată că Alianţa Civică este profund îngrijorată de evoluţia CDR, care nu a reuşit să-şi coaguleze activitatea în pofida repetatelor semnale de alarmă. Poziţia PNL în legătură cu participarea pe liste separate la alegerile locale dă o ultimă lovitură atât posibilei coeziuni, cât şi speranţelor electoratului Cheii şi oferă un nesperat ajutor politic adversarilor Convenţiei. După părerea Alianţei Civice, incapacitatea CDR de a câştiga singură alegerile din 1996 s-a datorat în mare măsură şicanelor din interiorul ei, care sunt reluate acum de aceiaşi oameni şi în termeni identici.
În continuare sunt enumerate legile pe care Alianţa Civică le consideră necesare unei reforme morale a clasei politice şi a societăţii în ansamblul ei: legi drastice împotriva corupţiei şi reglementări care să oprească amestecul dintre politică şi afaceri, statutul funcţionarului public, legea accesului la dosare şi a deconspirării fostei Securităţi, legea lustraţiei, anularea prin lege a condamnărilor politice din anii comunismului, o lege electorală bazată pe sistemul de vot mixt, care ar permite partidelor să promoveze candidaţii parlamentari cei mai competenţi, iar Alianţei Civice să-i sprijine în mod special pe aceştia.
Alianţa Civică va sprijini solidarizarea forţelor politice de centru şi centru-dreapta care se află ori s-au aflat în CDR, considerând că numai coeziunea lor şi victoria în viitoarele alegeri vor fi în stare să împiedice ascensiunea şi revenirea la putere a partidelor neocomuniste. tra il 1999 e il 2000 AC cerca mediazione per far smettere gli attacchi tra la destra ed evitare di rompere il fronte politico, ma nisba A doua întâlnire PNŢCD, PNL, UFD, ANCD, la sediul Alianţei Civice. Se cade de acord asupra conjugării eforturilor în vederea aplicării corecte a legilor esenţiale deja votate. Reprezentanţii AC Timiş şi ai Solidarităţii Universitare îşi exprimă nemulţumirea şi totalul dezacord faţă de incapacitatea partidelor de a-şi manifesta unitatea prin dialog
==Presidenti di Alleanza Civica==
*[[Marian Munteanu]] (1990)
*[[Mihai Șora]] (1991)
*[[Ioan Mănucu]] (1991)
*[[Ana Blandiana]] (1991-1992)
*[[Gabriel Andreescu]] (1992)
===Nascita del Partito Alleanza Civica===
Nel corso del congresso di Sibiu del luglio 1991 parte dell'organizzazione stabilì di costituire un partito politico che avrebbe funzionato parallelamente all'associazione. Mentre [[Ana Blandiana]] e Constantinescu decisero di rimanere nell'ONG, altri membri (il 18% dei membri secondo una stima di Ana Blandiana<ref name="eurlibera"/>) come Octavian Paler, Stelian Tănase e Nicolae Manolescu fondarono il Partito Alleanza Civica (PAC)<ref name="dg24"/>. Il partito fu registrato presso le autorità il 1° agosto 1991<ref name="ssoar">{{cita pubblicazione|autore=Cristian Preda|anno=2013|titolo=Partide, voturi şi mandate la alegerile din România (1990-2012)|editore=Romanian Political Science Review|volume=XIII|numero=1|lingua=ro|accesso=28 agosto 2017|url=http://www.ssoar.info/ssoar/bitstream/handle/document/44740/ssoar-studiapolitica-2013-1-preda-Partide_voturi_si_mandate_la.pdf?sequence=1}}</ref> ed entrò subito a far parte della Convenzione nazionale per l'instaurazione della democrazia (''Convenția Națională pentru Instaurarea Democrației'', CNID), ampia alleanza politica guidata del leader del PNȚCD [[Corneliu Coposu]] che puntava all'«instaurazione di una società profondamente democratica»<ref name="encirom">{{cita web|url=http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Conven%C5%A3ia_Na%C5%A3ional%C4%83_pentru_Instaurarea_Democra%C5%A3iei|titolo=Convenția Națională pentru Instaurarea Democrației|editore=Enciclopedia României|data=|lingua=ro|accesso=12 marzo 2018}}</ref><ref name="ib2014">{{cita libro|autore=Ion Bucur|titolo=ANUL 1990 PARTIDE, IDEOLOGII şi MOBILIZARE POLITICĂ|url=http://irrd.ro/wp-content/uploads/2014/08/Anul-1990-Ion-Bucur-.pdf|anno=2014|editore=Editura IRRD|città=Bucarest|lingua=ro|accesso=22 marzo 2018|urlarchivio=https://web.archive.org/web/20160613073704/http://irrd.ro/wp-content/uploads/2014/08/Anul-1990-Ion-Bucur-.pdf|dataarchivio=13 giugno 2016|urlmorto=sì|pagina=123-134}}</ref>. Secondo Manolescu, rispetto agli altri partiti di opposizione il PAC aveva il vantaggio di avere un numero maggiore di esperti e di essere più vicino alla realtà politica degli anni novanta, poiché la classe dirigente PNL e PNȚCD era composta principalmente da militanti anticomunisti che avevano fatto politica negli anni quaranta o che avevano vissuto per lungo tempo in isolamento nelle carceri comuniste<ref name="dg24" />.
să înfiinţeze un partid al Alianţei Civice, care să preia programul de acţiuni al AC şi să-l susţină prin acţiuni ferme în parlament.
Nel novembre 1991 Doina Cornea annunciò a Cluj la nascita del Forum Democratico Antitotalitarista di Romania (''Forum Democratic Antitotalitar din România''), piattaforma che raggruppava numerose associazioni civiche, politiche, studentesche e sindacali, tra le quali Alleanza Civica<ref name="dg24" />. Il Forum fu una delle componenti che insieme al CNID diedero vita alla Convenzione Democratica Romena (CDR), coalizione politica che mirava a sovvertire l'egemonia politico-istituzionale del FSN.
Alle prime elezioni amministrative del febbraio 1992 la CDR si configurò come il principale di gruppo di opposizione al FSN di Iliescu ed ottenne il controllo dei municipi delle principali aree urbane. I sindaci di Timișoara (Viorel Oancea), Sibiu (Sorin Șerbu) e Petroșani provenivano dal PAC<ref name="dg24" />.
Alle elezioni generali del 1992 la CDR confermò il proprio ruolo di secondo gruppo politico del paese. Alle [[Elezioni parlamentari in Romania del 1992|elezioni parlamentari di settembre]] il FDSN fu il primo partito, ma la CDR si confermò come principale forza di opposizione, ottenendo il 20% delle preferenze e scardinando la totale egemonia del partito che aveva guidato il governo fino a quel momento. Alle [[Elezioni presidenziali in Romania del 1992|presidenziali]] il candidato della CDR Emil Constantinescu costrinse Iliescu al ballottaggio, nel quale conseguì il 38,6% dei voti contro il 61,4% dell'avversario.
Nel quadro della coalizione il PAC ottenne 13 deputati e 7 senatori. Ad inizio legislatura il partito riuscì a formare un gruppo parlamentare proprio alla camera con a capo Stelian Tănase. Nel corso della legislatura, tuttavia, si rafforzarono i rapporti con il Partito Liberale 1993 di Dinu Patriciu, che nel giugno 1993 spinsero i due partiti a formare un gruppo parlamentare comune. Contestualmente diversi membri di PAC si iscrissero al PL93, come Crin Antonescu, Octavian Bot e Călin Anastasiu. Al senato, al contrario, mentre ad inizio legislatura il PAC era unito a PL93 e PNL-CD in un unico gruppo parlamentare, nel settembre 1993 costituì un gruppo parlamentare proprio<ref name="cdep">{{cita web|url=http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.home?leg=1992|titolo=STRUCTURI PARLAMENTARE
Legislatura 1992-1996|editore=Camera dei deputati della Romania|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019}}</ref>.
la coabitazione tra i membri della coalizione si rivelò complicata. Mentre i partiti più piccoli lamentavano un'esclusione sistematica dalle decisioni finali, che erano in mano al PNȚCD<ref name="roper">{{cita libro|autore=Steven D. Roper|titolo=Romania: The Unfinished Revolution|anno=2000|editore=[[Routledge]]|lingua=en|ISBN=9058230279}}</ref>. La CDR inizò a sfaldarsi e il PAC uscì dall'alleanza nel marzo 1995<ref name="zarate">{{cita web|url=http://zarate.eu/romania.htm|titolo=Leaders of Romania|editore=|data=|lingua=en|accesso=12 marzo 2018}}</ref>.
marzo 1992, poi riprese ancor nel 1995, motivo di rottura: După defecţiunea P.N.L., şi Convenţia Democratică bate pasul pe loc. Partidul Alianţei Civice cere ca formaţiunile civice (A.C. şi A.F.D.P.R.) să nu aibă drept de participare la decizii, ca preşedinţia C.D.R. - deţinută de Corneliu Coposu - să fie ocupată prin rotaţie de toate partidele, iar participarea la alegeri să poată fi făcută şi pe liste separate<ref name="acstoria"/>
Alle elezioni locali del 1996 il PAC, con circa il 3%<ref name="percent">{{cita web|url=http://alegeri.roaep.ro/?alegeri=alegeri-locale-1996|titolo= Alegeri locale 1996|lingua=ro|editore=Autorità Elettorale Permanente}}</ref>, conseguì 44 mandati di sindaco, 972 di consigliere locale e 56 di consigliere di [[Distretti della Romania|distretto]]<ref name="ssoar" />
Rifiutando un ritorno nella CDR, per provare a confermare i propri seggi in parlamento, il 10 luglio 1996 creò insieme al PL93 la coalizione [[Alleanza Nazionale Liberale]] (''Alianța Națonal Liberală'', ANL) che, però, in occasione delle [[Elezioni parlamentari in Romania del 1996|elezioni parlamentari del 1996]] rimase sotto il 2%. PL93 e PAC, perciò, non ottennero alcun seggio, entrando in una fase di declino coincidente con il contemporaneo rafforzamento del PNL.Nel 1998 il PNL organizzò due distinti congressi, che ratificarono l'assorbimento di due importanti forze del panorama politico liberale. Il 28 marzo 1998 il PNL organizzò un congresso che celebrò l'assorbimento del PAC, mentre Nicolae Manolescu fu nominato presidente del consiglio nazionale del PNL. Il 7 settembre il PNL inglobò ancheil [[Partito Liberale (Romania)|Partito Liberale]] (formazione che raggruppava ciò che rimaneva del PL93)<ref name="dexpnl">{{cita web|url=https://dexonline.ro/definitie/PNL|titolo=Definiții pentru PNL|lingua=ro}}</ref><ref name="aldreptei">{{cita web|url=https://aliantadreptei.wordpress.com/2010/03/07/cronologie-pnl-1835-2018/|titolo=Cronologie PNL 1835 – 2018|lingua=ro}}</ref><ref name="jiglau">{{cita web|url=http://www.sar.org.ro/polsci/?p=605|titolo=The Ideological Institutionalization of the Romanian Party System|autore=George Jiglău e Sergiu Gherghina|editore=Romanian Journal of Political Science|lingua=en|accesso=5 agosto 2018}}</ref>.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alian%C8%9Ba_Civic%C4%83
https://ro.wikipedia.org/wiki/Partidul_Alian%C8%9Ba_Civic%C4%83
Secondo numerosi osservatori tuttavia il PAC finì per distaccarsi completamente dalla piattaforma e rappresentò a lungo termine un insuccesso per AC<ref name="eurlibera">{{cita web|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019|data=7 ottobre 2015|autore=Oana Serafin|editore=Radio Europa Liberă|titolo=Alianța Civică din România de acum 25 de ani. O paralelă cu protestele Platformei civice din Chișinău |url=https://moldova.europalibera.org/a/27292229.html}}</ref><ref name="ziasi"/><ref name="uniti"/><ref name="vieru">{{cita web|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019|data=21 aprile 2016|autore=Ioan Vieru|editore=Cotidianul|titolo=PAC |url=https://www.cotidianul.ro/pac/}}</ref>
Diferenţele doctrinare şi strategice între mişcarea civică şi partid au rămas într-un conflict îngheţat, la orizont fiind, aparent, adversari electorali mult mai periculoşi, finendo per perseguire due agende politiche diverse<ref name="vieru"/>
==Risultati elettorali==
=== Elezioni parlamentari ===
{| class="wikitable"
|-
!rowspan=2| Anno
! rowspan="2" |Coalizione
! colspan="4" |Camera dei deputati
! colspan="3" |Senato
!
|-
!Voti<br />
!%
! Mandati
!+/–
!Voti<br/>
!%
! Mandati
!+/–
|-
! [[Elezioni parlamentari in Romania del 1992|1992]]
| align="center" | [[Convenzione Democratica Romena]]<ref name="coaliz1992">Voti, posizione e percentuali sono stati indicati a livello di coalizione, ma il numero di seggi a livello di partito. La coalizione in totale ottenne 82 seggi alla camera e 34 al senato.</ref><br /><small>([[Partito Nazionale Contadino Cristiano Democratico|PNȚCD]], [[Partito Nazionale Liberale - Convenzione Democratica|PNL-CD]], [[Partito Nazionale Liberale-Ala Giovanile|PNL-AT]], [[Partito Social Democratico Romeno (1990-2001)|PSDR]], PAC, [[Partito Ecologista Romeno|PER]])</small>
| align=center | {{formatnum:2170289}}
| align=center | 20,04 %
|{{Seggi|13|341|lightblue}}
| align="center" |
| align=center | {{formatnum:2210722}}
| align=center | 20,16 %
|{{Seggi|7|143|lightblue}}
| align="center" |
|-
! [[Elezioni parlamentari in Romania del 1996|1996]]
| align="center" |[[Alleanza Nazionale Liberale]]<ref name="coaliz1996">Voti, posizione e percentuali sono stati indicati a livello di coalizione, ma il numero di seggi a livello di partito. La coalizione non ottenne alcun seggio.</ref><br /><small>([[Partito Liberale 1993|PL93]], PAC)</small>
| align=center | {{formatnum:192495}}
| align=center | 1,57 %
|{{Seggi|0|343|gold}}
| align="center" |{{Diminuzione}} 13
| align=center | {{formatnum:236132}}
| align=center | 1,92 %
|{{Seggi|0|143|gold}}
| align="center" |{{Diminuzione}} 7
|}
=== Elezioni presidenziali ===
{| class="wikitable"
! rowspan="2" |Anno
! rowspan="2" |Candidato
! colspan="3" |Primo Turno
! colspan="3" |Ballottaggio
|-
!Pos.
!Voti
!%
!Pos.
!Voti
!%
|-
! align="center" |[[Elezioni presidenziali in Romania del 1992|1992]]
| align="center" |[[Emil Constantinescu]]<ref name="const1992">Candidato sostenuto dal PAC nel quadro della [[Convenzione Democratica Romena]].</ref>
| align="center" |{{color box|silver|2°}}
| align="center" |{{formatnum:3717006}}
| align="center" |{{Percentage bar|31.24|c=lightblue}}
| align="center" |{{color box|silver|2°}}
| align="center" |{{formatnum:4641207}}
| align="center" |{{Percentage bar|38.47|c=lightblue}}
|-
! align="center" |[[Elezioni presidenziali in Romania del 1996|1996]]
| align="center" |[[Nicolae Manolescu]]<ref name="const1996">Candidato sostenuto dal PAC nel quadro della [[Alleanza Nazionale Liberale]].</ref>
| align="center" |{{color box|white|8°}}
| align="center" |{{formatnum:90122}}
| align="center" |{{Percentage bar|0.71|c=lightblue}}
| align="center" |
| align="center" |
| align="center" |
|-
|}
== Note ==
<references />
== Altri progetti ==
{{interprogetto}}
==
*{{cita web|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019|data=6 novembre 1990|editore=Alleanza Civica|titolo=DECLARAȚIA DE PRINCIPII|url=http://www.aliantacivica.ro/documente/Declaratia%20de%20Principii%20-%206%20noiembrie%201990.htm|urlarchivio=https://web.archive.org/web/20030509124453fw_/http://www.aliantacivica.ro/documente/Declaratia%20de%20Principii%20-%206%20noiembrie%201990.htm|urlmorto=sì}}</ref>
*{{cita web|lingua=ro|accesso=16 luglio 2019|data=14 dicembre 1990|editore=Alleanza Civica|titolo=CARTA ALIANȚEI CIVICE|url=http://www.aliantacivica.ro/documente/Carta%20Aliantei%20Civice%20-%2014%20decembrie%201990.htm|urlarchivio=https://web.archive.org/web/20030930131046fw_/http://www.aliantacivica.ro/documente/Carta%20Aliantei%20Civice%20-%2014%20decembrie%201990.htm|urlmorto=sì}}</ref>
{{Controllo di autorità}}
{{Portale|biografie|politica}}
| |||