Cazimir Ionescu

Membro della Camera dei deputati della Romania
Durata mandato27 novembre 1996 –
30 novembre 1996
LegislaturaIII
Gruppo
parlamentare
PD (fino a marzo 2000)
Indipendente (da marzo 2000)
CircoscrizioneTeleorman

Durata mandato18 giugno 1990 –
16 ottobre 1992
LegislaturaI
Gruppo
parlamentare
FSN
CircoscrizioneTeleorman
Sito istituzionale

Vicepresidente del Consiglio del Fronte di Salvezza Nazionale e del Consiglio Provvisorio di Unità Nazionale
Durata mandato22 dicembre 1989 –
20 maggio 1990

Dati generali
Partito politicoFSN (1990-1993)
PD (1993-2000)
Titolo di studioLaurea in ingegneria
UniversitàUniversità di petrolio e gas di Ploiești

Cazimir Ionescu (14 marzo 1946) è un politico e ingegnere rumeno.

Militante del Partito Comunista Romeno (PCR) durante la Repubblica Socialista di Romania, nel 1971 divenne leader dell'Unione dei Giovani Comunisti (UTC), posizione che gli permise di rivestire l'incarico di ministro della gioventù fra il 1971 e il 1972. Nel 1974 si distaccò temporaneamente dalla vita politica per via di alcune inconciliabilità di pensiero con il presidente della repubblica Nicolae Ceaușescu.

Fu tra le maggiori figure che supportarono la rivoluzione romena del 1989 e tra i promotori dell'organo legislativo provvisorio, il Consiglio del Fronte di Salvezza Nazionale, nel quale fu segretario dell'ufficio esecutivo. Nel febbraio 1990 entrò nel Fronte di Salvezza Nazionale (FSN) di Ion Iliescu, grazie al quale riuscì ad ottenere tre mandati alla camera dei deputati (1990-2000).

Tra il 1990 e il 1992 fu il primo presidente della camera dei deputati della Romania democratica.

Formazione e carriera professionale

Carriera politica e istituzionale

Partecipazione alla rivoluzione del 1989

Deputato

Membro del Consiglio Nazionale per lo Studio degli Archivi della Securitate

Consiglio Nazionale per lo Studio degli Archivi della Securitate

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Aspetti controversi

Rinvio a giudizio per crimini contro l'umanità

A participat la revoluția română din 1989, a apărut la Televiziune de unde a dat citire unui apel, și a fost inclus în Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN).

  • Comisia pentru mediu si echilibru ecologic - Cazimir Ionescu

A fost vicepreședinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN).

În legislatura 1990-1992 a fost ales în Camera Deputaților pe listele partidului FSN în județul Teleorman. În cadrul activității sale parlamentare, Cazimir Ionescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Federală Germania, Republica Polonă și Canada. În 1992 a candidat pentru funcția de primar al Bucureștilor din partea FSN, obținînd în primul tur de scrutin din 9 februarie 1992, 31,45 % din voturi și pierzînd în al doilea tur în fața lui Crin Halaicu cu 44,12 % voturi.

În legislatura 1996-2000 fost ales ca senator al județului Teleorman din partea Partidului Democrat. Pe 27 martie 2000 s-a retras din PD după ce l-a acuzat pe șeful său de partid, Petre Roman, de stil de lucru dictatorial. A lucrat în continuare ca senator independent.[1] Cazimir Ionescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Japonia și India.

Începând cu anul 2006 este membru în Colegiul de conducere a CNSAS. În această funcție el s-a împotrivit analizei dosarelor preoților înainte de alegerea Patriarhului Daniel. Cu această ocazie Gabriel Andreescu l-a acuzat că încearcă să conspire Securitatea, și a evocat un moment din februarie 1990, când la o ședință a CFSN Cazimir Ionescu a venit lângă scaunul lui, s-a așezat pe călcâie și l-a întrebat: „Ce aveti, domnule Andreescu, cu Securitatea?”, și a argumentat „cât de patriotică și utilă fusese aceea instituție”.[2]

Este membru în conducerea Institutului Revoluției Române.


[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

Note

  1. ^ O nouă lovitură pentru Roman, Ziua, 28 martie 2000.
  2. ^ Cazimir Ionescu conspiră Securitatea. Până când?, Ziua, 20 septembrie 2007. Legătura nu mai poate fi accesată 15.12.2015
  3. ^ (RO) Gabriel Andreescu, Cazimir Ionescu conspira Securitatea. Pana cand?, Ziua, 20 settembre 2007. URL consultato il 27 maggio 2018.
  4. ^ (RO) Roxana Andronic, Cazimir Ionescu a plecat din PD, Ziua, 28 marzo 2000. URL consultato il 27 maggio 2018.
  5. ^ (RO) Cazimir Ionescu, revoluţionar: „În CFSN vorbeam între noi cu «tovarăşi»“, Adevărul, 9 novembre 2011. URL consultato il 27 maggio 2018.
  6. ^ (RO) Cazimir Ionescu, revoluţionar: „Puteam să fiu ofiţer acoperit“, Adevărul, 8 novembre 2011. URL consultato il 27 maggio 2018.
  7. ^ (RO) Andrei Paraschiv, Pus de PSD în CNSAS, Cazimir Ionescu a fost în 1989 cureaua de transmisie între FSN și Securitate, Curentul, 26 dicembre 2016. URL consultato il 27 maggio 2018.
  8. ^ (RO) Sebastian Zachmann, PSD preia conducerea CNSAS. Constantin Buchet, propus de Guvern, este noul preşedinte al instituţiei. Cine va fi vicepreşedinte, Adevărul, 3 aprile 2018. URL consultato il 27 maggio 2018.
  9. ^ (RO) Cosmin Ruscior, Cazimir Ionescu, judecat pentru crime împotriva umanităţii, nominalizat de PSD în Colegiul CNSAS, Adevărul, 27 marzo 2018. URL consultato il 27 maggio 2018.
  10. ^ (RO) Judecat pentru crime la Mineriadă, dar propus pentru CNSAS, Digi24, 28 marzo 2018. URL consultato il 27 maggio 2018.
  11. ^ (RO) USR: PSD vrea să îl instaleze pe Cazimir Ionescu la conducerea CNSAS să blocheze aflarea adevărului, Agerpres, 2 aprile 2018. URL consultato il 27 maggio 2018.
  12. ^ (RO) Trimis în judecată pentru crime contra umanității, Cazimir Ionescu instalat de PSD la CNSAS, Revista 22, 28 marzo 2018. URL consultato il 27 maggio 2018.
  13. ^ (RO) Cazimir Benedict IONESCU, su cdep.ro, Camera dei deputati della Romania. URL consultato il 27 maggio 2018.
  14. ^ (RO) Curriculum vitae IONESCU CAZEMIR-BENEDICT (PDF), su cnsas.ro, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. URL consultato il 27 maggio 2018.
  15. ^ (RO) Liderii Revoluţiei, instruiţi peste hotare, Adevărul, 7 novembre 2011. URL consultato il 27 maggio 2018.
  16. ^ (RO) Alexandra Zotta, Cazimir Ionescu, din "focul revoluţiei", în conducerea CPUN, Jurnalul Național, 13 febbraio 2010. URL consultato il 27 maggio 2018.
  17. ^ a b (RO) Cătălin Lupășteanu, Cazimir Ionescu acuză procurorii din dosarul „Mineriadei”, Libertatea, 2 gennaio 2018. URL consultato il 27 maggio 2018.
  18. ^ (RO) Primul termen în dosarul “Mineriada”, în care este judecat Ion Iliescu, Pro TV, 20 febbraio 2018. URL consultato il 27 maggio 2018.
  19. ^ (RO) G. S., "Cico" Dumitrescu, pus sub acuzare pentru infractiuni impotriva umanitatii in dosarul "Mineriada". Cazimir Ionescu s-a prezentat si el la Parchetul General si a fost anuntat ca este suspect, HotNews, 22 ottobre 2015. URL consultato il 27 maggio 2018.
  20. ^ (RO) Cazimir Ionescu: Tinerii care fac din dolar icoană nu pot înţelege că făceai puşcărie pentru un dolar, Mediafax, 20 dicembre 2011. URL consultato il 27 maggio 2018.
  21. ^ (RO) Ion Bucur, ANUL 1990 PARTIDE, IDEOLOGII şi MOBILIZARE POLITICĂ (PDF), Bucarest, Editura IRRD, 2014.

Collegamenti esterni